Tur gratuit al Aradului, cu tematica muncitoreasca

Ziua de 1 mai este recunoscuta, inca din 1889, ca Ziua Internațională a Muncii. O dată cu deschiderea sezonului, în fiecare an ne bucuram de o zi libera, marcand aceasta ocazie cu o ieșire la padure, mici, bere si dupa caz… manele ascultate din masina cu usile deschise. Desi anul acesta vremea ne cam obliga sa stam in casa, putem face un mic tur al orasului, trecand in revista cateva curiozitati legate de Ziua Muncii si Arad. Sa pornim!

Oprirea 1: Boul Roșu

Fostul han Boul Rosu se afla in partea veche a orasului, in fosta piața cu acelasi nume, astazi p-ta. Romana. Aici au poposit cu 200 de ani in urma comerciantii veniti la targ din partea de sud a Muresului. Cladirea de pe colt, cu un etaj, functiona ca hotel si este cea mai veche cladire din Arad construita din „vaiuga”, care inca #REZISTA. Precum ne informeaza si placutele de la intrare, in 1890 aici au sarbatorit muncitorii aradeni pentru prima oara ziua de 1 mai, la un an dupa ce a fost decretata. Se pare ca vestile bune au circulat repede in vremea respectiva, mai ales daca sarbatoarea muncii presupunea sa nu muncesti.

Oprirea 2: Caminul Muncitorilor

Cladirea a fost construita din donatiile muncitorimii aradene si inaugurata la 1 mai 1913. In 1918, aici s-a infiintat Consiliul Muncitoresc Aradean, in cladire mai avand sediul si Partidul Social Democrat, ce a existat in Arad inca din 1891. Acest partid insa nu avea nicio legatura, in afara de nume, cu PSD-ul de astazi, care lupta pentru drepturile oamenilor muncii doar pe hartie. Pana in perioada interbelica, in cladire exista o vasta biblioteca si o sala de teatru, care au disparut dupa razboi. Nu putea nimeni sa spuna despre Partidul de atunci ca era al oamenilor needucati. Biblioteca lor cuprindea o vasta colectie de materiale ale clasicilor comunisti, se organizau spectacole pentru tineri si activitati pentru copii.

Data viitoare cand mergeti la alergat pe Gloria sau trebuie sa va faceti niste analize la policlinica, puteti sa ziceti „Traiasca PCR!”. Aici este locul unde s-a strigat in 1929 , la Arad, pentru prima data aceasta lozinca arhicunoscuta. Daca cineva se uita urat la voi, puteti sa spuneti ca respectati o veche traditie muncitoreasca. Doar n-o sa recunoasteti ca sunteti partizani…

Oprirea 3: Bulevardul Revolutiei

Aici defilau, pe vremea comunismului, oamenii muncii de la toate intreprinderile aradene. Fiecare fabrica avea cor, fanfara, dansatori, muncitorii punandu-si talentele in slujba…nu se stie cui, daca toti erau egali. Cei mai putin talentati aveau si ei diverse roluri: aplaudau, scandau lozinci sau carau pancarte. Aceste spectacole erau interesante doar pentru privitori, copiii, rudele sau prietenii participantilor. Defilarea de 1 Mai era organizata din timp, cantecele si miscarile erau repetate de zeci de ori, pana ieseau bine. Era imposibil sa te mai retragi, orice urgenta ai fi avut, daca erai selectat sa participi. Costumele si accesoriile viu colorate erau un fel de uniforma festiva pentru tine si colegii tai de lucru. Se umblau zeci de kilometri si se asteptau ore intregi in picioare de la 6 dimineata, de multe ori pe frig sau pe caldura, sa inceapa spectacolul. Comunistii intr-adevar pretuiau harnicia. Atunci a fost singura perioada in care muncitorii trebuiau sa lucreze de 1 mai fara sa fie platiti. Pentru ca munca voluntara tot munca este, participantii obositi abia asteptau sa se termine defilarea, sa lepede pancartele si grupul sa se disperseze. Abia dupa toate astea puteau si ei sa savureze un mic si o bere, pe strand sau in padure.

Oprirea 4: Primul strand al Aradului

Pana la sfarsitul anilor ’60, Aradul nu era inca renumit pentru cel mai mare strand din Romania. Nici macar nu avea bazine de inot in aceasta zona de agrement. Plaja se facea pe nisipul de pe malul drept al Muresului, iar baie intr-o „bucata” de rau, izolata de pontoane si o pasarela din metal. Pe mal erau construite cabine si solare de nudisti, pentru cei care doreau sa se bronzeze „acolo unde nu bate soarele”. Era si o terasa umbrita de copaci, unde puteai bea o bere sau un suc, si leagane pentru copii. Pentru amatorii de sporturi extreme, pontoanele aveau si trambulina, iar cand treceau pe acolo cei de la canotaj, apa facea valuri. Toate aceste beneficii erau gratuite, nu se platea intrare, iar de curatenia apei se ocupa cursul raului. Cand era periculos sa inoti iar apa era murdara din cauza ploilor, scarile se ridicau si oamenii nu puteau decat sa se plimbe pe ponton. Doar curajosii treceau sub ele, intrand in apa pe riscul lor.

Primul strand din Arad, daca s-ar redeschide astazi, probabil ar contraveni tuturor legilor de siguranta, desi din poze pare frumos si natural. Pentru ca nu se plateau bilete, nu puteai controla cine intra si cine iese cu hainele si banii tai. Balaceala depindea de capriciile apei Muresului, care adesea de umfla sau aducea tot felul de mizerii. Pe malul opus, unde se aduna gunoiul si crengile uscate transportate de rau, copiii erau speriati ca locul ar fi bantuit de fantomele celor care s-au inecat in Mures. Stiind asta, sa-ti mai vina sa intri in apa…

Oprirea 5: Strandul Neptun

Am ajuns si pe Strand, trecand pasarela cea noua cu care inca incercam sa ne obisnuim. Din anii ’60 pana nu demult, accesul pe cealalta parte a Muresului se facea pe podul Decebal (de pontoane pana in 1969), pe podul de pontoane de langa Vointa/Belvedere sau pe celalalt pod de pontoane, in apropierea strazii Ioan Alexandru (Ineului). Aceasta era, pana acum cativa ani, intinderea strandului. Bilete cumparai de la gheretele de la intrarea pe pod, iar odata ajuns pe partea cealalta a Muresului, erai liber sa explorezi toata zona de agrement si cea a casutelor de vacanta.

Erau trei bazine mici, unul spre est in zona casutelor, unul in centru si unul spre vest, mai aproape de podul Decebal. Tot acolo mai era un bazin mediu, cu 2 tobogane verzi in forma de spirala, care rareori functionau. Curajosii treceau prin ele si fara apa. Bazinul mediu si cel mare erau in zona centrala, despartite de un pod, iar cel mare avea si trei trambuline de ebeton, tot pentru amatorii sporturilor extreme.

In anii ’70-’80, acolo unde este Ratio Beach, era garderoba, unde stateau mult la coada cei care nu aveau inchiriate cabine sau casute. La terase se servea langos, crenvursti, gratar, mici, bere, suc sau inghetata. Tot in acea perioada, apa strandului era termala. Se pare ca izvorul nu a mai fost gasit, de aceea in anii ’90-2000 apa proaspata era rece ca gheata si, cand se incalzea, nu iti mai venea sa intri in ea de murdara ce era. Copiilor nu le pasa de aceste detalii. Distractia lor preferata era sa sara „feies” sau sa alunece pe toboganul de beton, care le rarea costumul de baie si uneori ii si zgaria pe spate.

Tot in anii ’90-2000 au aparut diverse baruri si discoteci. Viata de noapte era la fel de atragatoare ca cea de zi, strandul fiind exploatat la flux continuu si in 2 schimburi. De la fiecare discoteca bubuia alta muzica, spre disperarea celor care stateau pe Praporgescu sau Vasile Milea. Nu exista vara fara concerte, care se organizau fie in apropierea podului Decebal, fie in capatul celalalt, strangand laolalta zeci de mii de oameni.

Declinul strandului a inceput dupa 2009. Discotecile s-au inchis, iar spatiul de agrement a fost ingradit si impartit in diverse zone, cu tarif separat. Astfel a murit comertul in „zona comerciala”. Ca in fiecare an, Primaria promite noi investitii cu scopul de a reinvia strandul. Investitiile exista pe hartie si in extrasele de cont, dar in realitate nu se observa nicio schimbare in bine. Tariful zin „zona comerciala” s-a scos, insa firmele nu se inghesuie. Aceasta parte a strandului a fost redenumita „Parcul cetatii”.

Urmeaza un moment de reculegere in amintirea strandului Neptun. In veci pomenirea lui…

Ultima oprire: Padurea Ceala

Aici vom savura, ca la fiecare 1 Mai, tranditionalii mititei cu mustar. Si bere, daca nu suntem soferii masinii cu manele. Padurea Ceala si Trei Insule sunt deja zone clasice de agrement in oras. Pe vremea comunismului, erai mare smecher daca aveai, sau doar cunosteai pe cineva care are, o casuta aici. Pentru restul proletarilor, padurea era mare. Inarmati cu gratarul portabil si ce mancaruri erau disponibile la alimentara, calare pe Pegas sau inghesuit in Dacia, petreceai o zi linistita alaturi de tovarasi.

Acum, daca vrei sa mergi la Ceala, presupunand ca iti gasesti loc, inevitabil vei fi afumat de gratarele vecinilor, mirosul specific al berii la PET si, cel mai important, ti se va imbogati cultura muzicala cu hituri noi 2017. O Zi a Muncii insemna pentru ingrijitorii si voluntarii de la Lunca Muresului mai multe saptamani de strans gunoaie si dezamagire constanta fata de obiceiurile poporului roman.

Ne putem consola cu speranta ca anul acesta va fi mai curat in padure, pentru ca s-au montat camere si au intrat noi legi in vigoare ce pedepsesc aspru aruncatul de deseuri in locuri nepermise. Saaaau doar pentru ca de 1 mai 2017 va fi sub 20 de grade si cer innorat.

Un picnic la Ceala astazi si cu 50 de ani in urma.

DISCLAIMER. Acest articol nu este unul stiintific sau istoriografic. Daca observati  anumite informatii care stiti sigur ca sunt eronate, va rugam sa ne contactati. Am fi recunoscatori daca ati impartasi, in cazul in care aveti, propriile amintiri despre iesirile de 1 mai.

Imagini cu primul strand al Aradului.

Strandul Neptun din anii ’70 pana in prezent.

Surse info:

Ujj, Janos, Arad- Tortenelmi Varoskalauz, Alma Mater Alapitvany, Arad, 2001

http://aradculture.ro/caminul-muncitorilor-str-paris-nr-2/

http://adevarul.ro/locale/arad/1-mai-muncitoresc-aradenii-defilau-ore-sir-mergeau-mici-bere-1_517ed065053c7dd83f5db666/index.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_Muncii

+ Toti utilizatorii Facebook care si-au depanat amintirile la pozele postate pe pagina Aradul de Altadata

Surse foto:

Blog Arădean, Arad City Guide, Facebook Aradul de Altadata si Google Images

 

Marta Felfoldi

About Marta Felfoldi

Absolventă a Colegiului Național „Moise Nicoară” cel mai faimos liceu al Aradului, a fost olimpica nationala la limba si literatura romana chiar daca e de nationalitate maghiara, a absolvit doua facultati, management si romana-engleza. In prezent lucreaza in invatamant si in timpul liber scrie articole mai mult sau mai putin sarcastice sau cu mai mult sau mai putin umor despre Arad.

Lasă un răspuns