Povestea restaurantului Muresul si a actualului McDonald’s

Zilele trecute am inceput povestea localului aflat la parterul palatului Neuman, de la intersectia blvd. Revolutiei cu strada Horia. Aici s-a aflat in vremea Imperiului Austro-Ungar cafeneaua Hungaria, apoi prima cofetarie din oras, deschisa de Matzky Karoly. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, proprietarul afacerii a fost inlaturat, iar unitatea nationalizata a devenit restaurantul Bulevard. Puteti citi prima parte a acestui articol aici.

In anii ’70, localul a primit denumirea de Restaurantul Muresul. Cand Ceausescu nu a inceput inca „programul de alimentatie rationala a populatiei” (adica infometarea oamenilor pentru o cauza nobila – marirea exporturilor de alimente pentru plata datoriei externe a tarii), restaurantul avea o scena unde se canta muzica live si era atat de popular incat locuri se gaseau doar cu rezervari. Cam ca si la Curtea Veche in zilele noastre, unde tipul de la intrare iti zice ca tot localul e rezervat, desi majoritatea meselor sunt goale, doar pentru ca nu esti imbracat ca la nunta sau ai fata de sarac. Pe vremurile acelea nu chiar asa de indepartare, look-ul de proletar mai mult ca sigur ajuta la succesul rezervarii unor locuri la Muresul, pentru tine si tovarasii tai de masa si pahar.

Poza nu este facuta in Arad, dar realitatea de atunci era asemanatoare.
Sursa: www.sereniti.ro

Anii ’80 au marcat o perioada neagra in cartea istoriei alimentatiei publice din Romania. Lipsa alimentelor  insemnat somaj tehnic pentru personalul restaurantelor si cofetariilor din Romania. Localurile erau deschise, angajatii de acolo veneau in fiecare zi la munca, dar nu aveau ce servi. Clientii altadata fideli au constatat ca nu mai au ce cumpara de pe meniu. Astazi ni se par enervante fazele cand mergem la „birt”, cerem o bere artizanala sau de import si chelnerita ne informeaza ca nu mai au pe stoc, desi produsul se afla in meniu si are si pret. La finalul „domniei” lui Ceausescu, insa, chiar si lipsa painii sau a laptelui era un lucru… normal. Aceasta a fost si una din cauzele Revolutiei din ’89.

La mijlocul anilor ’90, cand s-a reluat modelul economic capitalist (adica tot ce era al statului s-a vandut pe bani de nimic), au aparut si multinationalele despre care pana atunci oamenii auzeau doar din zvonuri. Incinta vechiului restaurant Bulevard a fost impartita in doua: partea cu geamurile spre Bd. Revolutiei a devenit McDonald’s, iar cea de pe strada Horia – Spring Time.

Primul si singurul „Mec” din Arad, care in acest an va aniversa 20 de ani de activitate, nu are nevoie de nicio prezentare. Zilnic se sta acolo la coada pentru niste hamburgeri si cartofi prajiti, chiar si noaptea pe strada la geam, ca pe vremea lui „Ceasca”. Diferenta e ca in loc de zeci de ore se asteapta zeci de minute si rareori sunt mai mult de 10 persoane la o coada. Oamenii asteapta cu stoicism, uneori dand impresia ca le si place, chiar daca mai comenteaza si sunt vesnic nemultumiti. Avand atatea alternative doar pe Bd. Revolutiei (sa nu mai vorbim de „Strada Shaormeriilor”- Unirii), ei tot la „Mec” aleg sa se inghesuie, de parca s-ar da ceva gratis si nu pe bani….multi. Probabil arta inghesuielii si a bombanitului s-a transmis genetic, de la parintii care nu au avut parte de opulenta si binefacerile pietei libere: mancare multa, la orice ora, sortimente variate, preturi accesibile.

Fast-Food-ul Spring Time nu se poate mandri cu o cariera asa longeviva in Arad ca McDonald’s. Totusi, hipsterii de azi ar putea sa fie nostalgici, pentru ca in Arad a fost primul restaurant cu specific vegetarian, salate, smoothie-uri, fresh-uri si alte chestii bio. Moda aceasta a reinviat de curand, avem un restaurant numit Vegan Time pe strada Balcescu, la Atrium Mall este Salad Box, Bio Sweets si Fresh& Crepes care incearca sa ne atraga cu mancare sanatoasa. Spring Time a tinut deschis doar cativa ani, pana la mijlocul anilor 2000, locul in cladire luandu-l pana in prezent banca OTP.

Se pare ca doua fast-food-uri nu isi aveau locul unul langa altul chiar daca o suta de ani tot acel spatiu a fost ocupat de un singur restaurant. Este de apreciat ca cei de la McDonald’s, desi au renovat si reorganizat de mai multe ori spatiul, au pastrat ornamentele originale care impodobeau peretii. La vopsit au folosit nuante calde de galben si maro (care in mod inconstient s-ar zice ca ar stimula pofta de mancare) si nu au micsorat ferestrele, termopanele albe pastrand dimensiunile tamplariei originale. Astfel, restaurantul atrage si astazi prin eleganta si aerul „classy” care l-a consacrat.

 

Multumiri utilizatorilor de Facebook care, pe grupul „Fanii aradului, arader fans” si pe pagina „Aradul de altadata” si-au depanat amintirile si au furnizat informatii pretioase, pe care le-am putut compila in acest articol.

Surse foto:

McDonald’s de astazi: Google Images (utilizatorii Cristian Dema, Suciu Laura Manuela, Rudolf Kaflikiewicz)

McDonald’s anii 2000: http://www.virtualarad.net/news/2003/va_n311003_ro.htm

Imaginile vechi cu palatul Neumann: Aradul de altadata (https://www.facebook.com/araduldealtadata/)

Carti postale: http://sanuuitam.blogspot.ro/2013_02_13_archive.html?m=1

Marta Felfoldi

About Marta Felfoldi

Absolventă a Colegiului Național „Moise Nicoară” cel mai faimos liceu al Aradului, a fost olimpica nationala la limba si literatura romana chiar daca e de nationalitate maghiara, a absolvit doua facultati, management si romana-engleza. In prezent lucreaza in invatamant si in timpul liber scrie articole mai mult sau mai putin sarcastice sau cu mai mult sau mai putin umor despre Arad.

Lasă un răspuns