Povestea cofetariei Matzky si a restaurantului Bulevard

Astazi nu ne putem imagina zona Primariei, sau Bulevardul Revolutiei, fara prezenta fast-food-ului american McDonald’s. Desi in SUA sau in alte tari occidentale hamburgerul este mancarea oamenilor saraci, care nu isi permit o masa calda, aici la noi lucrurile stau exact invers. McDonald’s este cel mai mare jucator de pe piata locala de restaurante, dar nici celelalte branduri concurente ( KFC, Subway etc.) nu se lasa mai prejos. Ele sunt laudate pentru  curatenia din interior, calitatea servirii si amabilitatea personalului bine instruit (pus sa invete pe de rost retete, standarde, meniuri, stresat de management si clientii mai mult sau mai putin misteriosi, pentru ca dupa 3 luni sa-si ia talpasita spre alte localuri cu mai putine pretentii, pe acelasi salariu).

Desi McDonald’s si-a facut deja o traditie in Arad in randul generatiei nascute in anii ’90, pentru care o zi de nastere tinuta la „Mec” a reprezentat apogeul bunastarii sau un Happy Meal – premiu pentru merite deosebite, locul unde azi mancam hamburger + cartofi la 5 lei a fost pe vremuri un restaurant select. Nu dupa standardele snobilor americanofili, ci dupa amplasamentul, preparatele sau atmosfera care domina odinioara in acest local.

La parterul palatului Neumann, o bijuterie arhitecturala a sfarsitului de secol XIX, se afla in vremea Imperiului Austro-Ungar, la fel de elegantul „Hungaria Kavehaz”, „Cafeneaua Hungaria”. Pe atunci, localul era mai mare, avea geamuri atat pe Bulevard (Andrassy Ter) cat si pe actuala strada Horia (Batthyany Utca). Cafeneaua era frecventata atat de clientii hotelului din apropiere, cat si de lumea buna a Aradului de altadata: personalitati marcante, scriitori, baroni, politicieni, actori, apartinand tuturor nationalitatilor ce convietuiau aici.

Inainte de Primul Razboi Mondial si in perioada interbelica, la parterul palatului Neuman functiona cofetaria Matzky. Conform informatiilor primite de domnul Ioan Gui, maestrul a fost primul proprietar al unei cofetarii din orasul nostru. Matzky Karoly, la fel ca si altii din breasla, avea propriul retetar cu specialitati ce se gaseau doar la el in local. Aceste caiete cu retete scrise de mana au ajuns la fiecare angajat si ucenic, iar secretul ingredientelor si prepararii a fost pastrat cu sfintenie.

Batranul Matzky si-a perfectionat in fiecare an retetele. Dupa ce s-a terminat sezonul de inghetata, castigurile obtinute din vanzarea desertului de vara au vost reinvestite in… instruirea mesterului, pe principiul „Omul cat traieste, invata”. Din toamna pana in perioada sarbatorilor de iarna, el a colindat cele mai renumite cofetarii din Paris, Berlin, Viena sau Budapesta, revenind intotdeauna in Arad cu retete si tehnici noi, spre incantarea clientilor dornici de noi delicii.

Un alt cofetar celebru al acestui local a fost Malka Henrik, al carui caiet cu retete (culese din marile capitale europene sau mostenite de la batranul Matzky) se poate rasfoi astazi la expozitia permanenta „Cofetarii si cofetari din Arad” a domnului Gui. Traditia prepararii dulciurilor si prajiturilor a fost dusa mai departe in Arad de nepoatele lui Matzky Karoly, surorile Konigstorfer Elisabeta si Stefania. Cea din urma, nascuta in 1905, isi ia in anii ’30 cartea de mester pentru meseria de cofetar (vezi foto), dupa ce a absolvit cu note foarte bune Scoala Comerciala de Fete (actualul spital ORL, vizavi de Piata Mica).

Pentru ca majoritatea cititorilor nu au prins vremurile respective, atunci nu aveai voie sa iti deschizi o afacere fara sa fii calificat in meseria pe care vrei sa o practici. Chiar daca in acele vremuri indepartate foarte putini aveau sansa sa termine o facultate, scolile comerciale  si cele de meserii erau de ajuns pentru a putea sa te descurci pe piata muncii. Pe langa pregatirea teoretica, acestea ofereau si ore de pregatire in laboratoare (de cofetarie in cazul nostru), unde erai trimis ca ucenic pe langa un mester, de la care trebuia sa „furi” meseria.

Revenind la surorile Konigstorfer, cofetaria si laboratorul lor au functionat pana la nationalizare, la sfarsitul anilor ’40. Acceasi soarta au avut-o si afacerile deschise de renumitii cofetari Iosif Knot si Ioan Suciu, ucenicii lui Matzky Karoly.

Dupa nationalizare (sfarsitul anilor ’40 – inceputul anilor ’50), toate cofetariile au trecut sub umbrela Cooperativei Unirea. Patronii de odinioara, multi maestri renumiti in arta prepararii dulciurilor, fie au plecat, fie au devenit simpli angajati. Astfel, localul de la parterul palatului Neuman a devenit Restaurantul Bulevard. A primit alta mobila, specifica acelor vremuri, care se regaseau in 90% din restaurantele tarii, si peretii au fost vopsiti mai putin pompos, ca sa nu isi dea clientii aere de elita burgheza. In fata restaurantului birjele sau taxiurile chemate de ospatari asteptau clientii, iar la intrare era si garderoba. Pe atunci nu era moda lasatului hainelor si bagajelor pe un scaun separat asa cum facem azi, pentru ca majoritatea localurilor nu au cuier. Cateodata se mancau si delicatese, cum ar fi icrele negre, clatitele flambate sau un vin bun romanesc (Cotnari, Dealul Mare). La vremea aceea, era obligatorie pentru tineri plimbarea de seara pe Corso, Bulevardul Republicii, dupa care se intra la restaurant pentru a savura un gratar proaspat facut.

Palatul Neuman si localul de la parter inaintea Primului Razboi Mondial

Matzky – prima cofetarie din Arad

Cofetari adunati in curtea interioara a palatului Neuman, printre care se afla Iosif Knot si Ioan Suciu.

Daca iti tii ziua la McDonald’s, maestri cofetari contemporani te vor incanta cu astfel de specialitati.

Multumiri utilizatorilor de Facebook care, pe grupul „Fanii aradului, arader fans” si pe pagina „Aradul de altadata” si-au depanat amintirile si au furnizat informatii pretioase, pe care le-am putut compila in acest articol. De asemenea, domnului Ioan Gui, pentru disponibilitatea de a ne primi, pasiunea cu care povesteste despre exponatele sale si amabilitatea de a ne raspunde la intrebari.

Surse foto:

McDonald’s de astazi: Google Images (utilizatorii Cristian Dema, Suciu Laura Manuela, Rudolf Kaflikiewicz)

McDonald’s anii 2000: http://www.virtualarad.net/news/2003/va_n311003_ro.htm

Imaginile vechi cu palatul Neumann: Aradul de altadata (https://www.facebook.com/araduldealtadata/)

Carti postale: http://sanuuitam.blogspot.ro/2013_02_13_archive.html?m=1

Pozele vechi ale cofetarilor din Arad: colectia Ioan Gui

 

Marta Felfoldi

About Marta Felfoldi

Absolventă a Colegiului Național „Moise Nicoară” cel mai faimos liceu al Aradului, a fost olimpica nationala la limba si literatura romana chiar daca e de nationalitate maghiara, a absolvit doua facultati, management si romana-engleza. In prezent lucreaza in invatamant si in timpul liber scrie articole mai mult sau mai putin sarcastice sau cu mai mult sau mai putin umor despre Arad.

Lasă un răspuns